Transalpina (DN 67C) este o şosea din Munţii Parâng, în Carpaţii Meridionali. Este cea mai înaltă şosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2145 m). Drumul face legătura între oraşele Novaci din judeţul Gorj şi Sebeş din judeţul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii.
La poalele munţilor, Drumul Regelui porneşte din localitatea Sălişte, trece prin Tilişca, Rod, Poiana Sibiului, ca apoi să traverseze Jina şi Şugag. De aici începe împărăţia munţilor, a tăriei cerului şi a zânelor izvoarelor.
Istoria consemnează că, la inaugurarea regală a drumului, preotul Acelenescu din Jina a ieşit în faţa Regelui cu o biblie în mână şi i-a cerut ajutor pentru a ridica biserica prăbuşită din satul său, pentru care nu mai rămăseseră bani. Regele i-a ascultat rugămintea şi a trimis în gara Miercurea Sibiului grinzile de fier, tabla pentru acoperiş, varul şi cimentul pentru a ridica din ruină lăcaşul de cult.
O dată ce ai trecut de zona locuită, drumul intră prin pădurea seculară, la început de foioase, care o dată cu creşterea altitudinii se transformă într-una de brazi semeţi. Printre aceştia, prima surpriză este „Masa Uriaşilor” sau „Masa Jidovului”, o rocă ce stă atârnată parcă de cer, unde povestea spune că se strâng uriaşii la sfat. De altfel, locul este descris cu măiestrie de către poetul Lucian Blaga în „Hronicul şi cântecul vârstelor”.
De aici, pe acelaşi Drum al Regelui, după câţiva kilometri se ajunge la barajul Tău şi apoi la barajul Oaşa. Nu departe de lacul Tău, într-un peisaj fabulos, există colonia Bistra-Paltinei, ce conţinea 10-12 cabane şi unde se organizau tabere din toată ţara. Acum, totul este în paragină, locul fiind dat uitării, rămânând doar în memoria bătrânilor.
Tot de la barajul Oaşa, în dreapta, se poate lua spre colonia de la „Fetiţa”, unde s-a construit o mănăstire. De acolo, urcând la Şureanu, se trece prin „Luncile Prigoanei”, un loc de tristă amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiţi cei ce vroiau să plece în bejenie, şi se ajunge la Cabana şi iezerul Şureanu, magnific descris de Lucian Blaga, în acelaşi „Hronicul şi cântecul vârstelor”.
Vechea cabană Oaşa este acoperită acum de apele lacului de la barajul cu acelaşi nume, ca de altfel şi celebrul „brad strâmb” al lui Mihail Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici poţi ajunge în localitatea Sadu şi apoi în Tălmaciu, după ce parcurgi 62 km de peisaj ireal. Sau, de la intersecţia cu Valea Frumoasei, o poţi lua spre Tărtărău şi după şase km se ajunge la Obârşia Lotrului, aflată într-o vale cu o deschidere fantastică.
De aici, călătorule, ai mai multe posibilităţi: poţi să o iei spre Brezoi, ce se află la circa 60 km, sau spre Petrila, care e cale de 28 de km, dar noi ne încăpăţânăm să mergem pe urmele Regelui. Drumul nu pune probleme majore pentru autoturisme, însă e bine ca şoferul să aibă oarecare experienţă pe drumuri alpine.