Recunosc ca acest gand mi-a venit dupa ce am revazut a patra oara Titanic, un fim cu si despre cel mai mare pachebot construit pe santierele din Belfast. Asa am decis sa plec in
Irlanda, sa vizitez impreuna cu prietenii mei insula divizata intre doua state, Marea Britanie si Irlanda. Am ajuns la Dublin pe 18 iunie, o zi insorita dar nu tocmai calda. Irlanda are avantajul de a nu avea temperaturi negative, dar nici tare cald nu o sa vezi vizitand insula.
Prima zi ne-am odihnit, am mers prin pub-uri si am ascultat muzica traditionala irlandeza. Abia a doua zi am pornit cu masina catre Glendalough, prima noastra tinta in circuitul irlandez. Vestigiile celtice sunt peste tot, castele medievale si multa verdeata. Evident ca nu am ratat nici biserica de piatra Saint Kevin’s Church, dar mult mai atrasa am fost de lacul din parcul national Wicklow Mountains National Park. Prima zi s-a dovedit a fi si primul prilej de bucurie, am facut cunostinta cu o familie de irlandezi care auzisera de Romania.
A doua zi am prins putin curaj si am ales un traseu mai lung, care a inclus orasele Cork si Killarney – o aventura prin sudul si vestul Iralndei. Drumul a fost destul de lung, caci distanta dintre Dublin si Cork este destul de mare, parcurgand in total 340 de kilometri. Am fost nevoiti sa inoptam la Killarney pe malul lacului. Pot spune doar atat: SUPERB,
Ultima zi a excursiei a fost probabil si cea mai frumoasa, plecati de la 5 dimineata spre Limerick, am ajuns dupa patru ore, desi distanta este de doar 110 kilometri. Ne-am oprit de cateva ori sa admiram peisajul, apoi am luat o gustare la Abbeyfeale, unde m-am simtit ca acsa, oraselul acesta mic, cu doar 2500 de locuitori musteste de istorie. Pacat ca nu am stiut ca aici are loc un extraordinar festival, „Fleadh by the Feale” – ar fi fost atat de frumos sa nimerim in mijlocul sau, dar asta probabil se va intampla data viitoare.
